Shinju's Workshop

Nu am mai citit manga de mult. Nu m-am mai uitat la anime de mult… Era cazul să-mi revin, nu? Am zis săptămâna trecută “Hai sa citesc un manga, ales cât se poate de la întâmplare. Şi uite aşa am ajuns ca citesc Doubt. Deşi nu prea sunt eu fana genului horror, citind descrierea, am devenit curioasă.

Iniţial am crezut că o să fie ceva gen Duds Hunt, tot un fel de joc din ăsta în care ajungem să ne omorâm până la urmă, dar m-am înşelat. Partea de mister şi suspans e mult mai bine conturată în Doubt, parcă mereu ai vrea să vezi mai mult decât ne arată manga-ka-ul, el ne prezintă totul ca şi cum ar fi filmat, frânturi de imagini prinse cu colţul ochiului, din care nu îţi dai bine seama ce se întâmplă. În spatele celui care “filmează/vede” CE se întâmplă? Dacă vine iepuraşul şi îl  omoară?

Oricum, ideea de bază de la care porneşte povestea manga-ului este un joc numit “Rabbit Doubt”, ale cărui reguli sunt simple. Într-un grup de “iepuraşi” se infiltrează un “lup”, iar iepuraşii trebuie să descopere cine este acest mincinos până nu ajung toţi “mâncaţi” de cel fin urmă. Simplu, nu? Mai ales atunci când toată treaba asta nu implică nici un fel de responsabilitate reală. Totul e virtual, jucătorii nici nu se cunosc măcar. Asta până acum, când câţiva dintre aceştia s-au hotărât să se întâlnească şi eventual să se împrietenească. Toate bune şi frumoase, lumea se înţelege, dar… se trezesc cu toţii închişi într-o clădire labirintică, în care accesul prin uşi se face doar pe bază de cod de bare şi unul dintre ei a şi murit deja. Toţi par să aibă coduri de bare tatuate pe diferite părţi ale corpului, dar nu pot deschide decât anumite uşi, spaima îi cuprinde şi sămânţa neîncrederii în ceilalţi începe să încolţească în mintea fiecăruia. Se pare că sunt antrenaţi cu toţii, fără voia lor, într-un joc “Rabbit Doubt” cât se poate de real, în care “lupul” chiar ucide şi plănuişte să o facă în continuare. Acum nu joacă de distracţie, acum se luptă pentru vieţile lor. Vor reuşi oare să scape?

Manga-ul e încă on-going, deci nu ştiu exact cine e “lupul” şi cum se termină povestea, dar în funcţie de final întreg manga-ul va primi mai multe puncte albe sau negre de la mine. Până acum povestea prinde, vrei mereu să vezi ce se mai întâmplă, poate-poate reuşeşti singur (cu geniul ascuns din tine, duh!) să decoperi înaintea tuturor cine e cu adevărat “lupul”
şi îţi mai creşti stima de sine cu câteva procente, nu?

Ei bine, nu prea reuşeşti, Tonogai Yoshiki introduce mereu în poveste elemente noi şi surprinzătoare, aşa că detectivul din noi nu are nici o şansă. M-a deranjat personajul principal masculin pe post de “Inocent” care vrea mereu să protejeze pe toţi şi îl apucă crizele de personalitate dacă nu reuşeşte. “Durul”, “Inteligentul”, “Inocenta plină de corectitudine”, “Sexi şi dură”, “Loli”,  găsim chiar şi aici tipurile acestea de personaj, şi nu pot spune neapărat că e un lucru bun. Sau poate cer eu prea multe de la un shounen? Hah!

Personajele puteau fi lucrate cu mai multă grijă, m-a deranjat de multe ori distanţa prea mare dintre ochi (Da! Recunosc! Am eu o obsesie cu asta!), totuşi “unghiurile” din care lua “camera” imaginile au fost cât se poate de efect. Frica era instaurată (nu foarte tare, dar destul cât să crească puţin nivelul adrenalinei) prin faptul că niciodată nu vedeau imaginea de ansamblu, mai ales în momentele cheie. Doar “aşchii” care doar îţi sugerau ce s-ar putea întâmpla şi te făceau să îţi foloseşti celulele alea ce de obicei lenevesc în cutia craniană pentru a putea creea variante posibile ale poveştii.

Sper din suflet că nu va apărea cine ştie ce personaj nou la sfârşit care va spune “Na, uite că am stat în umbră şi m-am hotărât să vă pedepsesc pe toţi.” Boooring! Asta practic ar dovedi faptul că ne-am chinuit degeaba neuronii, că am luat o ţeapă cît zilele de mare. Sper din suflet că “Inocentul” şi “Inocenta” nu vor rămâne la fel de inocenţi până la sfârşit. Sau măcar unul din ei. Urăsc personajele astea “all goody-goody” de îţi vine să le pui mereu la rană. Nu există aşa ceva în realitate şi nici nu îmi place să le văd/să citesc despre ele! Poate pentru că sunt de părere că oamenii sunt mai complecşi decat atât şi vreau aşa ceva şi de la ficţiune.

În fine, la final o mică ipoteză legată de final (ipoteză pe care o gândeam aseară în timp ce adormeam, sper să fie ceva de capul ei), cu spoilerul de rigoare (selectează să citeşti dacă ai curajul, mhuhahahah!). Mă tot gândeam cine ar putea fi “lupul”. Şi îmi tot venea în minte fetiţa din scaunul rulant, nu ii mai ţin minte numele. Ea a murit prima, pe ea nu a băgat-o nimeni în seamă mai târziu. Dacă e aşa, faza pare cam luată din Bleach. Asta pentru că presupun că i-a hipnotizat pe toţi (cică se pricepea la aşa ceva) să creadă că e moartă, ţintuită pe un perete de arma care a ucis-o. Sună cumva cunoscut? Numele de Aizen spune ceva? Hi hi hi.

Până acum are un 7 de la mine (şi eu cică aş fi indulgentă la note)… aştept totuşi sfârşitul ca să mă pronunţ. Până atunci… spor la citit!