Shinju's Workshop

Hm, am încercat să scriu blog entry-ul ăsta şi acum vreo 2 săptămâni, dar nu vroia să îl salveze…. Mă întreb de ce… poate există şi ceva cenzură în sensul ăsta şi noi nici nu ştim (iniţial entry-ul a fost scris pentru blogul de pe yahoo.360)
Oricum, cum mă simţeam şi cum gândeam acum 2 săptămâni mă simt şi gândesc şi acuma, aşa că e foarte valabil blogul şi acum… M-am cam îngreţoshat subit de muzica ce o văd la tv…..poate pentru că în ultimul timp m-am cam uitat la tv… în lipsă de net… cei care ştiu situaţia o să râdă…
Cică ar trebui să fie plăcut să speli vasele şi să faci de mâncare sau curăţenie prin casă în ritm de muzică….DA, DAR NU ATUNCI CÂND TOT STAI CU MÂNA PE TELECOMANDĂ SCHIMBÂND CANALUL CĂ NIMIC NU ÎŢI PLACE!!!
Chiar acuma vorbeam cu un prieten de faptul că judecăm oamenii prea mult… Oare? Da, de cele mai multe ori sunt de părerea asta… mai ales atunci când din judecăti de genul pornesc acţiuni care îi ranesc pe ceilalti…
Hm, o sa încerc să exprim ce e aici ca pe o simplă părere… sper să nu rănească pe nimeni, nu acesta e scopul meu.
Mă enervez când aud muzica românescă care nu are miez, muzica care mângâie urechea şi doar atât, nu ajunge să mângâie şi sufletul… Cântece lungi care nu zic nimic şi care nu sunt nici măcar originale… TNT, HiQ, şi alte formaţii la care nici măcar nu le ştiu numele prind la un public tot mai tânar care va creşte cu muzica asta în minte şi în gând… Ce învaţă ei de aici? Că e bine să te distrezi, să fii la modă, să te dai în spectacol…

Poate sun ca o babă spunând astea, dar mă cam îngrozesc gândindu-mă la cum va fi societatea când copiii mei vor fi adolescenţi, sau chiar mai mici. Aş vrea să îi pot proteja cumva dar nu ştiu cum… Nu prea pot… voi putea eu să îi influenţez în acest sens? Vor vrea? Spun asta gândindu-mă la mine, la cât de puţin am ţinut cont şi ţin cont de ce îmi spun părinţii mie… Pentru că eu consider muzica pe care o ascult ca fiind mai mult decât acceptabilă… Şi ţin minte că totuţi lor nu le plăcea… nici macar Jewel… Judecau oare după aparenţe? Fără să ştie de fapt cu ce se mănâncă? Fără să ştie ce spun versurile alea? Am observat că pentru ei versurile nu prea contau, linia melodică conta… să fie LINIŞTITĂ, asta era tot ce conta…

Oare eu fac acelasi lucru cu muzica din ziua de azi? Hm, nu cred… Eu inţeleg ce spun versurile de la Blondy? Hehe, presupun că nu e greu de înţeles… Oricum, cred că nu versurile conteaza aşa de tare… Decolteul şi lungimea picioarelor contează… Ioi ioi, şi încă cât!

Mă gândesc la cum arată solista de la Black Eyed Peas în “Where Is The Love” şi cum arată în “My Humps”… Cât canta la început şi cât cantă acuma…

Sau “minunata” J LO, care mai nou nu face altceva decât să se afişeze în videoclipuri scumpe, fără să facă nimic. Adică, hai să fim serioşi, ce era cu “zzzzz zzzzzzz zzzzz” ăla din ultimul clip?!
Aş mai da aşa nu ştiu câte exemple, dar îmi fac nervi, şi nu are rost…

Mă întreb dacă mai sunt oameni care sunt de aceeaşi părere cu mine… Please tell me, să nu mă simt singură pe aici…