Shinju's Workshop

Hm, am încercat să scriu blog entry-ul ăsta şi acum vreo 2 săptămâni, dar nu vroia să îl salveze…. Mă întreb de ce… poate există şi ceva cenzură în sensul ăsta şi noi nici nu ştim (iniţial entry-ul a fost scris pentru blogul de pe yahoo.360)
Oricum, cum mă simţeam şi cum gândeam acum 2 săptămâni mă simt şi gândesc şi acuma, aşa că e foarte valabil blogul şi acum… M-am cam îngreţoshat subit de muzica ce o văd la tv…..poate pentru că în ultimul timp m-am cam uitat la tv… în lipsă de net… cei care ştiu situaţia o să râdă…
Cică ar trebui să fie plăcut să speli vasele şi să faci de mâncare sau curăţenie prin casă în ritm de muzică….DA, DAR NU ATUNCI CÂND TOT STAI CU MÂNA PE TELECOMANDĂ SCHIMBÂND CANALUL CĂ NIMIC NU ÎŢI PLACE!!! (more…)

I was thinking that I might fly today
Just to disprove all the things you say
It doesn’t take a talent to be mean
Your words can crush things that are unseen
I’m sensitive
And I’d like to stay that way.
“I’m Sensitive” – Pieces of You

You find yourself falling down
Your hopes in the sky
But you heart like grape gum on the ground
And you try to find yourself
In the abstractions of religion
And the cruelty of everyone else
And you wake up to realize
Your standard of living somehow got stuck on survive
When you’re standing in deep water
And you’re bailing yourself out with a straw
And when you’re drowning in deep water
And you wake up making love to a wall
Well it’s these little times that help to remind
It’s nothing without love
You wake up to realize your only friend
Has never been yourself or anybody who cared in the end
That’s when suddenly everything fades or falls away
‘Cause the chains which once held us are only the chains which we’ve made
…
We’ve compromised our pride
And sacrificed out health
We have to demand more
Not of each other
But more from ourselves
…
It’s nothing without love
It’s nothing without love
“Deep Water” – Spirit

My hands are small, I know
But they’re not yours, they are my own
But they’re not yours, they are my own
And I am never broken
Poverty stole your golden shoes
It didn’t steal your laughter
And heartache came to visit me
But I knew it wasn’t ever after
We’ll fight, not out of spite
For someone must stand up for what’s right
‘Cause where there’s a man who has no voice
There ours shall go singing
“Hands” – Spirit

There are nightmares on the sidewalks
There are jokes on TV
There are people selling thoughtlessness
with such casualty
But wherefore art thou Romeo
where have all the brave men gone
Show me one man who know his own heart
To him I shall belong
“Kiss The Flame” – Spirit

But I’ve been down so long
Ooh, it can’t be longer still
I’ve been down so long
that the end must be drawing near
I look to everybody but me to answer my prayers
‘Til I saw an angel in a bathroom who said she saw no one worth saving anywhere
And a blind man on the corner said it’s simple, like flipping a coin
Don’t mater what side it lands on if it’s someone else’s dime
“Down So Long” – Spirit

Lend your voices only to sounds of freedom
No longer lend you strength to that which you wish to be free from
Fill your lives with love and bravery
And you shall lead a live uncommon
“Life Uncommon” – Spirit

IOI, SUNT EU PREA FRAIERĂ SAU CE?
Mă încred prea mult in oameni? Mă agăţ de cea mai mică speranţă şi buuff! se rupe şi firul ăla. Parcă toţi din jurul meu vor să le taie… şi să mai stai să te gândeşti… cum se schimbă oamenii… ceva de speriat, nu glumă! De nimic nu mai poţi fi sigur. Nici măcar de ce ai mâncat ieri, cu atâţia viruşi mai nou…
Îmi vine să dau erase la tot ce s-a întâmplat în ultimile 6 luni… deh, nu chiar la tot… că am întâlnit şi oameni faini în perioada asta, dar no, ăia care cică “contau” keep on hitting… o să se termine? Probabil că da, de fapt sigur că da, who am I kidding, dar eu vreau să se termine acum!!! Sună egoist, sună foarte egoist şi probabil că mă şi caracterizează, dar m-am cam săturat… să tot tac şi să înghit, ca o fraiera, ca o BAKA ce sunt…
Să îmi fac curaj atunci să înfrunt “răul”. Dar cum? Pot să adun în mine atât sânge rece încat să nu mă apuc să bocesc sau să explodez de nervi?! Şi atunci poate ar fi mai mult rău făcut… pentru mine, că pentru “sursă” nu mă interesează…
Azi ar trebui să am o “discuţie”. Va fi discuţie sau va fi ceartă? Va fi ceartă sau va fi bătaie de-a binelea? Nu ştiu şi nici nu vreau să ştiu. Ca întotdeauna fug de conflicte cu coada între picioare. Vreau să mă opresc şi să stand up tall, să mă lupt… merită oare? Satisfacţia de pe urmă? Merită să ne batem aşa ca şi chiorii pentru ceva ce e deja făcut, ce nu se poate schimba…?! Grrr, deja am ameţit şi se cam învârte camera cu mine… Probabil de la adrenalina care pompează acum în vene şi aşteaptă “bătaia”. Posibil nu va fi nici o luptă, fie ea verbală sau mentală… Voi fi rece, voi fi de gheaţă, asta îmi doresc şi sper că voi reuşi…
Da, voi reuşi…

….şi tot asa se şi va duce…..la ce îmi foloseşte? La stress, nervi, gânduri negre, etc. Se pare că scopul materiei psihologie clinică e de a face studenţii să experimenteze singuri ceva tulburări, ca să le ştie mai bine… hm, ar fi ceva… dar, şşt , nu ziceti la nimeni, eu nu am citit nimic… să nu mai vorbim de învăţat… dar mă voi apuca…. liniştită, împăcată cu soarta mea ca şi ciobănaşul din Mioriţa….
De fapt mi-am dat seama că blog-entry-ul ăsta nu îşi are locul… cei mai mulţi dintre cei ce îl vor citi n-au nici o treabă cu psihologia clinică… probabil îi voi plictisi de moarte şi se vor întreba “Oare cine naiba m-a pus să citesc inepţiile ăsteia?”… hm, good point…

Nu am nici măcar un pai roz despre care să scriu (poate unii se prind la ce am trimis), dar am o sticlă de vin pe jumăte plină în dulap… poate mă leg de ea….

Ja ne.